CODRIN ANTON Fotograf: Cu bicla în Ceahlău

Primele raze de soare în Ceahlău

Poate voi scrie multe rânduri în acest articol sau poate nu. Cuvintele sunt însă de prisos. Trebuie musai să mergeţi să vă relaxaţi, să deveniţi una cu natura în stare pură, să (re)descoperiţi singuri Ceahlăul, muntele sfânt al românilor, pentru a înţelege taina vorbelor mele.

Nu am mai dormit la cort din 1995, atunci când, împreună cu câţiva prieteni, reuşeam în 3 zile să străbatem Bucegii de la un capăt la altul. Ba nu…mint…la cort am dormit ultima oară în 1998, atunci când am fost turist în Apuseni. Îmi veţi pune fireasca întrebare: şi de atunci până acum, de ce nu? Pentru că….. şi motive sunt multe. Important e că am redescoperit natura în stare pură şi le mulţumesc, pentru a treia oară (deja) în acest an prietenilor de la Bucovina Guides şi în special lui Ciprian Constantineanu. Fără ei nu aş fi descoperit Ceahlăul (în ianuarie) sau Cheile Bicăjelului (o lună mai târziu).

De data asta Cip mi-a propus altceva: o tură de mountain-bike în Ceahlău, dar pe o rută diferită de cea pe care urcam în iarnă. Cum un weekend în natură era ceea ce aşteptam după o lună şi jumătate de muncă asiduă şi plină de insatisfacţii (de data asta) la proiecte cu fonduri europene, nu am mai aşteptat a doua rugăminte şi sâmbătă dimineaţa eram, cu tot cu bicicletă şi aparat foto, alături de Cip, Silviu şi Daiana şi mai apoi, din Târgu Neamţ, de colegii de echipă veniţi din Iaşi (Maria, Florin, Bogdan, Constantin şi Victor), din Piatra Neamţ făcând joncţiunea cu noi şi Daniela, un prieten apropiat al Ceahlăului pe care îl străbate chiar şi singură, cunoscându-l de acum cu ochii închişi.

Prima zi a însemnat pentru mine o tură foto într-o zonă mirifică, în apropierea taberei de bază pe care ne-am stabilit-o în Poienile Stănilelor, la schit (altitudine 1405 m), cu o privelişte uluitoare asupra crestei Ceahlăului. Am fost invitat de colegi să cobor împreună cu ei în tura de canioning pe Bistra Mică (Bistruța conform experților), un râu cu 4 cascade, însă am preferat să îi urmez până la prima cascadă şi apoi să-i aştept în aval (după o cursă de peste 5 km cu bicicleta) unde am avut posibilitatea să fotografiez pentru prima oară o coborâre pe coardă, pe o cascadă dublă de peste 10 metri înălţime.

Deşi în seara de sâmbătă au apărut câţiva nori, ploaia ne-a ocolit, iar ziua de duminică a adus vreme excelentă pentru ceea ce ne planificasem fiecare dintre noi: tură de mountain-bike pentru mine, Silviu, Daiana şi Maria; traseu montan, destul de greu, pentru membrii mai experimentaţi ai echipei.

Plecarea noastră de la schit a fost una destul de târzie, neştiind ce ne va rezerva traseul. Poate părea o nebunie să porneşti într-o cursă de ciclism la ora 11.00, în plină vară, dar umbra pădurii a redus considerabil temperatura pe întreg traseul, ceea ce a fost nemaipomenit. Am urmat drumul forestier de la Schitul din Poiana Stănilelor, în coborâre, până la Păstrăvărie (în total circa 10 km), după care am urcat, uneori destul de abrupt, un alt drum forestier ce ne-a dus într-un final, în toiul amiezii, în zona 4 Scaune, cu o nouă privelişte minunată asupra crestei Ceahlăului. De aici am coborât spre Durău, tot pe forestier, unul destul de răvăşit de căderile de piatră, revărsările pâraielor şi de roţile maşinilor. Am ajuns în micuţa staţiune a Ceahlăului după peste 20 de kilometri parcurşi pe bicicletă. Înaintea următorilor 25 km până la destinaţia finală, Izvorul Muntelui, ne-am tras sufletul preţ de o oră şi jumătate şi am constatat că, pe harta primită de la inginerii Parcului, traseul pe care l-am urmat noi nu e unul recomandat, el neapărând ca fiind marcat.

Drumul până la Izvorul Muntelui, deşi ar fi trebuit să fie mai mult în coborâre după spusele turiştilor întâlniţi pe traseu, ne-a obligat, cel puţin pe ultimii lui kilometri, la pauze mai dese, dar timpul alocat lor nu ne-a făcut să ajungem târziu la destinaţie, ora 18.30 fiind limita atinsă, atunci când am făcut joncţiunea cu colegii veniţi de pe traseul montan. Deşi drumul de la Durău la Izvorul Muntelui este plin de gropi apărute în asfaltul vechi, el merită parcurs, panorama superbă asupra lacului de acumulare fiind una ce trebuie bifată măcar o dată în viaţă.

Au fost aşadar peste 45 km de mountain-bike, cel mai lung traseu făcut de mine până acum cu noua bicicletă SCOTT Aspect 50 echipată în totalitate de la Shimano, ceea ce a contat enorm pe un traseu cu grad mediu de dificultate pe care nu sunt sigur că orice bicicletă (made in România sau no-name) s-ar încumeta să îl parcurgă. Au fost două zile superbe cu peste 500 de fotografii făcute (via Sony Alpha 350) şi o experienţă ce se cere urmată de altele asemenea.

La sfârşitul zilei am exclamat un sincer UAU! pentru superba expediţie pe care vă invit să o urmaţi pentru că, vă asigur, veţi fi pe deplin mulţumiţi de ceea ce aţi făcut! Pentru mine au fost clipe unice de care îmi voi aminti mereu şi care mă determină să fac cât mai des ture de mountain-bike pe viitor, alături, bineînţeles, de prieteni!

Împărtășesc cu voi câteva din fotografiile făcute cu prilejul acestei ieșiri montane (click pe foto pentru a o mări):