marți, 27 martie 2012

Mănăstirea Probota, prea departe de circuitul mănăstirilor sucevene

Mănăstirea Probota, o frumoasă ctitorie a domnitorului Petru Rareș
În anul 1398, într-un ținut acoperit de păduri, străbătut de râul Șomuzul Mare, a fost înălțată o mănăstire de lemn, cunoscută sub numele de „Sfântul Nicolae din Poiană”, posibil o ctitorie a domnului Roman I (1391-1394) sau Ștefan I (1394-1399). Tot pe malul Șomuzului, Ștefan cel Mare a construit și el o biserică de piatră, care a cunoscut două faze de construcție. Această biserică se presupune că a fost distrusă de o revărsare a pârâului. În anul 1530, domnitorul Petru Rareș, fiul lui Ștefan cel Mare, la sfatul vărului său, Grigorie Roșca, a ctitorit cel de-al treilea edificiu monastic de la Probota, menit a-i servi drept loc de veci pentru sine și familia sa.

După moartea voievodului, în anul 1550, Doamna Elena și trei copii ai săi (Ilaș, Ștefan și Constantin) închideau biserica cu un zid gros de incintă, cu trei turnuri de apărare pe latura estică, mănăstirea semănând astfel cu o cetate medievală.
Lângă peretele sudic, lângă pronaos, se află momrmântul domnitorului Petru rareș, după cum i-a fost dorința. De-a lungul peretelui nordic se află mormântul domnitorului Ștefan Rareș, fiul lui Petru Rareș. Deasemeni, în biserică se mai află mormintele Eftimiei (fiica lui Petru Rareș) și Samfirei (fiica lui Ștefan Rareș), dar și cel al Doamnei Elena Rareș, soția ctitorului și fiica țarului Despot.
În anul 1993 Biserica „Sf. Nicolae” din incinta Mănăstirii Probota a fost inclusă pe lista patrimoniului cultural mondial de către UNESCO.
Dar cu toate că este în patrimoniul UNESCO, Mănăstirea Probota nu beneficiază, din păcate, de aceeași atenție din partea turiștilor precum alte mănăstiri sucevene ca Voroneț, Moldovița sau Sucevița, localizate în partea central-nordică a județului. Mănăstirea Probota este situată în extremitatea estică a județului Suceava, fapt ce îi face de multe ori pe turiști să ocolească zona.








Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu